Treceți la conținutul principal

În vacanță cu Hansel și Gretel (?)

- Hansel, Hansel, trezește-te!
- E abia 7. Ce s-a întâmplat? Am dormit doar 10 ore și nu am chef de glume.
- Eu m-am trezit la 5, ca să urlu de foame, ca de obicei, și am auzit-o pe mama noastră vorbind cu tata. Ziceau ceva legat de circuite Christian Tour. Hansel, asta înseamnă că plecăm în vacanță.
- Bine, mă trezesc. Așteaptă să-mi aranjez puțin mustața.
- Vrei să spui ,,mustățile''.
- Mustățile...Acum hai să vedem unde mergem să ne aventurăm!

Hansel și Gretel s-au îndreptat încetișor spre sufragerie, unde se aflau părinții lor. Pășeau atât de grațios încât nu ți-ai fi putut da seama că sunt acolo decât dacă te-ai fi luat după firele de păr, pe care le lăsau în urmă. Odată ajunși acolo și-au ciulit urechile și, pentru prima dată, au ascultat cu atenție ce spun părinții lor.

- Iubitule, abia aștept să ajungem! Farmecul Umbriei mi-a rămas în minte și am visat atât de frumos! Peste doar câteva ore visele mi se vor împlini.
- Și pe unde vrei să ajungem? Sunt foarte multe obiective turistice grozave, însă nu cred că vom avea timp pentru toate.
- Pentru că, mi-e foame, primul gând este la Perugia și produsele lor de patiserie faimoase, și la gelato din Roma. O să-mi iau cu migdale și smochine. Bine, poate și cu ricotta. Vreau să vedem Cascata delle Marmore. Știi că, a apărut printr-un accident al naturii, când cursul râului Velino a deviat?
- Nu știam, dar mă bucur că ești așa încântată. Ai putea fi cel mai bun ghid turistic.
- Ha, ha, nu cred! Iubesc să explorez și să descopăr locuri noi, dar aș vrea să le păstrez doar pentru mine.
- Cum ai făcut cu mine, nu?

- De ce sunt bărbații atât de romantici?, întrebă Hansel.
- Pentru că femeilor le place, îi răspunse Gretel.
- Aha. Crezi că vom ajunge și în Japonia? Știu că, mama voia de mult să ajungă acolo, iar pisica vecinilor a zis că e o țară cu o cultură splendidă și bogată.
- Care pisică?
- Nu o știi? Pisica aceea galbenă, care dă mereu din lăbuță. Maneki Neko, cred că așa o cheamă.
- Da, da, o știu. Ea a fost și în Iordania și a zis că e fascinantă. După ce s-a întors nu vorbea decât despre Iordania Experience.
- Shh, gata, taci! Să vedem ce mai zic ai noștri.

- Ah, și clar vreau să ajungem la Vatican și la Capela Sixtină. Îți dai seama că, vom păși pe urmele celor din familia Borgia și pe-ale lui Michelangelo?!
- Sper că te-ai hotărât deja ce pantofi o să porți pe urmele lor, pentru că mai avem doar câteva ore la dispoziție.
- Mă hotărâsem până să zici tu. Acum...acum nu mai sunt așa sigură că, pantofii aleși sunt cei mai potriviți.
- Atunci îmi retrag cuvintele. Și pe unde zici tu că o să mai mergem?
- Să nu râzi, dar mi-am făcut o listă. Știu că asta cam ia din farmecul aventurii, dar sunt convinsă că voi fi atât de copleșită de peisaje încât o să uit că nu pot admira ore întregi același loc. În Iordania, vreau să vizităm Templul lui Zeus, fortăreața medievală Qala at el-Rabbad, Muntele Nebo, Mormântul Obelisc și, bineînțeles, să ajungem și la Tezaur, care e cel mai impresionant monument din zonă. Ai văzut tu unde am pus cărțile pentru vacanță și eșarfele? Nu pot să plec fără ele. Lasă, le-am găsit! Așa, vorbeam despre Tezaur. Cică se numește așa pentru că, beduinii erau derutați și au crezut că e tezaur, dar s-au bucurat degeaba, căci e mormântul unui rege, Aretas al III-lea. Iar astea sunt doar câteva dintre obiectivele pe care o să le avem în vedere în Iordania. Dacă mă apuc să îți spun ce ne așteaptă și în Japonia, nu o să termin de enumerat până plecăm și s-a dus deja o oră, mai avem 5. 
- Spune-mi, ca să știu de câtă energie voi avea nevoie!
- Ohoo, de multă! Hai să-ți spun! În Japonia vreau să vedem mărețul Complex Toshogu, unde se află mausoleul shogunului Tokugawa, neapărat trebuie să ne plimbăm prin grădina Palatului Imperial din Tokyo și pe malul lacului Chuzenji-no de la poalele Muntelui Nantai. Ție îți va plăcea sigur când  vom naviga cu Pirate Boat Cruise, o replică a unei bărci de pirați. Mai vreau să văd Templul Pavilionului de aur și pe cel al Dragonului Ceresc. Ți-ai luat aparatul de ras și crema cu protecție UV?
- Da, iub...
- Buun, mai vreau să intram în cât mai multe cafenele și ceainării. Abia aștept să încerc aromele lor bogate. Ce ar mai fi?! Aaah, da, mai vreau să ajungem la cea mai mare statuie a lui Buddha, care se află la Templul Răsăritean. Așaa, deci hainele le-am împachetat, cărțile, cremele, câteva bijuterii, dar sigur că îmi voi cumpăra multe din toate locurile pe care le vom vizita. Da' tu nu mai zici nimic?
- Nu că n-aș vrea...
- Adică? 
- Nimic, nimic. Eu mă gândesc mai mult la mezze, aperitivele care se servesc în Iordania, și la mansaf, o mâncare de-a lor făcută din miel, orez și sos de iaurt. Dacă o să încerc delicatese de-ale japonezilor, știi tu, orez cu gândaci sau decorat cu viermi, o să mă mai săruți?
- Normal, doar că nu imediat. Și cred că vreau să mâncăm la mese separate, dacă vrei să comanzi asta. 

- Ai auzit, Gretel? Mergem în Japonia și mâncăm gândaci. Oare au și muște, ca acelea care ne enervează pe noi?! Ce mi-ar plăcea să le mănânc!
- Nu știu dacă au muște, dar sigur au cele mai delicioase conserve de pește. Cine s-ar fi gândit atunci, când am scăpat din tomberon și ne-am ținut după mama, că o să ajungem să ne iubească atât de mult și că o să vizităm atâtea țări?!

- Iubitule, să nu uităm să îi lăsăm vecinei cheia, ca să vină la Hansel și Gretel. Crezi că am luat suficient nisip pentru litiera lor?

Acesta nu e niciodată sfârșitul poveștii. Pisicile se răzbună mereu. Hansel și Gretel așteaptă ca sclavii lor umani să se întoarcă acasă.


 Assisi

 Gubbio

Vatican

 Mănăstire, Petra

 Templul lui Hercule, Amman

Wadi Rum, Valea Lunii

Tokyo

Lacul Ashi, lângă Muntele Fiji

Geisha

Sursă fotografii: SuperBlog (blog)
*Acest articol a fost scris pentru proba 1 din cadrul competiției SuperBlog

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Frustrări adunate de pe câmpiile Facebook-ului

De când am creat blogul sunt tot mai activă în grupurile despre cărți. Poate nu comentez des, dar sigur citesc des. Citesc și mă mir. Citesc. Știți voi, cam ca în Moartea căprioarei, dacă ar fi avut internet. Tot scormonind printre postări am observat unele lucruri, care chiar îmi provoacă frustrări și, la un anumit nivel, tristețe sau, cel puțin, dezamăgire. Să le luăm pe rând!
Cititorii
Cum de reușiți voi să citiți și totuși să faceți greșeli de gramatică, nu pot pricepe. Pot înțelege cu greu că, nu v-a plăcut școala generală și nu ați învățat atunci gramatică, dar recuperați acum! Niciodată nu e prea târziu să înveți. Însă nu pot pricepe cum de încă faceți greșeli grave, deși citiți multe ,,cărții''. Nu pot.
A apărut un trend, care îmi zgârie retina: să fii în reading slump. Nu mai spunem că nu avem starea necesară pentru o carte, ci plângem pe Facebook despre cum am intrat, cică, în reading slump și cerem recomandări de cărți. Căci singuri nu ne putem da seama ce simțim nev…

O mare de lacrimi - Ruta Sepetys (recenzie)

Titlu original: Salt to the Sea An apariție: 2016 Editura: Epica An publicație: 2017 Nr. pagini: 352
PREZENTARE

Cu măiestria pe care cititorii romanului Printre tonuri cenușii i-o cunosc deja, Ruta Sepetys oferă o altă captivantă ficțiune istorică, pornind de la un episod zguduitor petrecut spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, o tragedie înscrisă în istorie drept cel mai cumplit dezastru maritim - scufundarea  vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică. La 30 ianuarie 1945, nava încerca evacuarea a peste zece mii de civili, răniți, oficiali naziști si personal militar din portul Gotenhafen, cu toții refugiați din calea Armatei Roșii, când a fost surprinsă și torpilată  de un submarin sovietic. Dintre cei nouă mii de oameni pieriți atunci în apele înghețate, aproape cinci mii erau copii.

,,Sepetys, maestra ficțiunii pentru tineret și adolescenți, realizează o imagine panoramică asupra unei tragedii de proporții din perspective profund nuanțate și convingătoare.'' (…

Gramatica, pe cale de dispariție (?)

Deunăzi vorbeam cu o cunoștință despre gramatică. Ați văzut că am scris „cunoștință”, da? Pentru că așa se scrie corect. Să revenim! Uitându-mă cu ochii țopăind în orbite la Carla's Dreams, implicit la X Factor, mi-a venit următoarea idee: cum ar fi ca noi, cei care cunoaștem gramatica limbii materne și sesizăm o greșeală gramaticală în timp ce tu vorbești mândru, să dăm note sau să-ți prindem degetele într-un dicționar explicativ, pe principiul lui Pavlov? Treci pe lângă mine și îmi ceri bricheta, să-ți aprinzi o „țigare”, pac: nota 2, stai pe ciment! Îmi spui că sunt patetică? Dar, vai, mulțumesc pentru compliment! Data viitoare, înainte să încerci să insulți, consultă un dicționar al limbii române și fă-o corect gramatical! În felul acesta, vei părea inteligent/ă și te vei impune mai bine. Altfel, pari doar tupeist/ă și arogant/ă fără motiv.

     Mă întristează foarte tare ce se întâmplă. Apar tot mai multe edituri care publică orice manuscris apărut inițial oriunde, lucr…

Șoseaua Jellicoe - Melina Marchetta (recenzie)

Titlu original: On the Jellicoe Road An apariție: 2006 Editura: Storia Books An publicație: 2017 Nr.  pagini: 312
PREZENTARE
Șoseaua Jellicoe este o poveste amețitoare despre dragoste, despre drame familiale și despre maturizare. Taylor Markham este abandonată de mama ei la unsprezece ani pe șoseaua Jellicoe. Acum are șaptesprezece ani și în sfârșit dă piept cu propriul trecut. Este conducătoarea comunității Școlii cu internat Jellicoe și responsabilă de lupta pentru teritoriu dintre elevii de aici, Cadeți și Orașei. Iar asta ii lasă prea puțin timp pentru introspecție. Peste toate, Hannah, cea mai apropiată persoană de sufletul lui Taylor, dispare în mod misterios, iar Jonah Griggs, conducătorul Cadeților și cel care ar putea fi cheia tuturor secretelor din trecutul ei, revine în oraș.
În această poveste ca un puzzle, nimic nu este ceea ce pare a fi și fiecare indiciu duce la o întrebare nouă. Taylor încearcă să înțeleagă legătura dintre mama ei, care a abandonat-o, Hannah, care a găsit-o p…

Cuvinte în albastru intens - Cath Crowley (recenzie)

Titlu original: Words in Deep Blue An apariție: 2016 Editura: Storia Books An publicație: 2018 Nr. pagini: 297

PREZENTARE
Una dintre cele mai romantice și incredibil de frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme...Nu doar am întors paginile, ci am trăit în ele. (Jennifer Niven, autoarea bestsellerului Toate acele locuri minunate)
Anticariatele sunt pline de mister. Aceasta este o poveste de dragoste. Este povestea Cărților Urlătoare, unde cititorii le lasă scrisori străinilor, îndrăgostiților, poeților, cuvintelor. Este povestea lui Henry Jones și a lui Rachel Sweetie. Cu ani în urmă, Rachel era îndrăgostită de Henry. În ziua de dinainte să se mute, i-a strecurat o scrisoare de dragoste în cartea lui preferată, din anticariatul familiei. A așteptat. Dar răspunsul lui nu a sosit niciodată. Acum Rachel s-a întors în oraș - și la anticariat -, ca să lucreze alături de băiatul pe care ar fi preferat să nu-l mai vadă niciodată. Are nevoie de ceva care să-i distragă atenția, pentru că fr…